The lovely bones

Am vazut "The lovely bones" ghemuita in balansoar, cu patura in brate. Toate povestile care au la baza un rau facut unui copil, ma infioara. Ma asteptam sa fie un film trist si apasator, pe care sa-l port in minte multe zile, ca pe o umbra menita sa-mi aminteasca ca orice lucru are partea sa de intuneric.
In schimb, am descoperit o poveste emotionanta despre acceptare si speranta. Sper sa gasesc cartea dupa care a fost adaptat scenariul. Sunt sigura ca imi va placea cel putin la fel de mult ca si filmul.
Vizionare placuta!