Wednesday, March 3, 2010
Ulei de nuca
Printre cadourile primite anul acesta de Martisor se numara si aceasta sticla cu ulei de nuca.
Dragul meu sot a fost suficient de atent incat sa-si aminteasca ca i-am povestit candva despre uleiul de nuca facut la mine la tara, la presa vecinului din celalalt cap al satului.
Petreceam ultimele saptamani din noiembrie spargand si alegand cele mai mari si mai frumoase nuci pentru a obtine aceasta licoare aproape magica. Eram mereu uimita cum dintr-o galeata mare mare plina ochi cu nuci reuseam sa obtinem doar o sticluta mica de ulei.
Dar fugeam repede acasa, unde mama ne prajea paine pe plita incinsa si turna uleiul intr-o strachina micuta de lut, in care inmuiam repede painea. Imi placea aroma puternica a uleiului, contrastul ciudat dintre uleiul rece si painea fierbinte, dar mai ales ciondaneala cu micul meu frate.
Dupa cum puteti vedea, uleiul de nuca e mai mult un prilej de amintiri pentru mine decat un aliment.
Daca sunteti curiosi, gasiti sticluta aceasta la MegaImage. Are aproape acelasi gust ca cel din copilarie si nu are nici un fel de aditiv, colorant sau conservant.
Nu ma intrebati cum sa-l consumati, caci in afara de varianta cu paine prajita, nu-mi amintesc sa-l fi vazut in alte combinatii in bucatarie. Poate cu branzeturi...sau o salata? Daca descopar vreo combinatie inovatoare, va dau de stire.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
suna bine,cred ca o sa il incerc si eu:)
ReplyDeletede fapt o sa ii zic mamei ca eu nu prea gatesc:D
Are o aroma foarte interesanta.Sper sa-ti placa.;)
ReplyDeletevert ange, in salate merge foarte bine, dar chestia mea preferata e sa inlocuiesc jumatate din cantitatea de unt cu uleiul asta in blatul genoise. n-am incercat sa-l pun in pandispan, dar presupun ca bun ar fi si acolo. stiu un blogger care face genoise doar cu ulei de nuca, fara o picatura de unt! uite: http://www.realfoodhascurves.com/food-blog/2009/8/13/walnut-genoise.html
ReplyDelete