Dragobete pupa fete!

Parca era ieri o zi calda de primavara, cu miros de iarba frageda si cu adieri blande de vant, cand draga mea bunica imi povestea despre Dragobetele care pupa fetele in sat.
Printr-o vraja a naturii, toate pasarile par a sti ca e 24 februarie, desi nu au calendarul ascuns sub aripi, si pornesc in cautarea partenerului cu care vor cladi un cuib si o familie.

Si cum si omul se supune legilor naturii, flacaii urmau exemplul cintezoiului, al randunelului si al altor "pasaroi" si porneau in cautarea fetei care le era draga. Vuia ulita de chicot si voie buna cand se porneau baietii a alerga dupa fete. Cel mai iute de picior si-o alegea pe cea mai frumoasa si-o pupa in mijlocul gloatei, ca sa aiba babele ce povesti pe la porti si ca sa stie lumea toata ca pan' la Dragobetele urmator, doar el are voie sa fluiere la poarta celei care ii e draga, s-o joace in hora si sa vina in petit daca o vrea de soata.

Frumoase mai erau povestile acelea...le ascultam uimita cu fruntea in poala bunicii si visam la vremuri de demult. In mintea mea de copil viata se invartea in jurul unei lumi fantastice, cu legi vechi, ce nu trebuiesc stramutate. Ma gandeam ca intr-o zi voi fi si eu suficient de mare incat sa am voie sa ma las prinsa si sarutata de Dragobete. Iata ca am crescut, am inceput sa adun paie pentru cuib alaturi de pasarea-pereche... Ce n-am stiut e ca in ultimii 16 ani, de Dragobete imi va fi atat de dor de ea...bunica cea plina de povesti.