
Dupa ce am invatat aproape toata noaptea despre cancerul gastric si incidenta sa crescuta in tarile asiatice, m-am trezit cu o pofta teribila de orez chinezesc.
Cum prietenii de la Wu-Xing sunt la fel de inzapeziti ca si mine, m-am hotarat sa incerc sa prepar singura pentru prima data in scurta mea experienta culinara....orez chinezesc.
Mai intai am dat o fuga la supermarket in cautarea unor legume congelate care sa semene cu cele din mancarea comandata in restaurantele chinezesti. Am gasit un mix cu morcovi, ceapa, muguri de soia, bambus si niste ciuperci maronii ce par a fi facute din gelatina. Intre timp m-am felicitat ca desi vreau sa mananc ceva asociat cu un risc crescut de cancer gastric (se pare ca multitudinea de condimente delicioase e vinovata de rata mare a imbolnavirilor in Japonia si China), am ales totusi varianta cea mai putin nociva. Congelarea este cea mai sigura metoda de pastrare a alimentelor...uscarea, afumarea sau marinarea sunt toate factori favorizanti pentru cancerele de tub digestiv.

Am verificat apoi camara si frigiderul in cautarea unui pumn de orez, a unui ou si a 2 linguri de sos de soia.
Am fiert orezul si l-am lasat sa se raceasca.
Intre timp am batut oul cu un praf de sare si piper si l-am facut jumari intr-o tigaie unsa cu putin ulei.
Lasam jumarile de ou sa se odihneasca intr-o farfurie si trecem la operatiunea "Calirea legumelor"...la foc iute, cu o lingurita de ulei si un varf de cutit de sare, timp de 5-6 minute in care le amestecam pe toate partile.
Adaugam sosul de soia, orezul, si la final oul.
Mancam cat este inca fierbinte si promitem ca vom compensa micile escapade in bucataria chinezeasca cu multe fructe si legume proaspete, numai bune sa ne protejeze de toate bolile din lume. Pofta buna!